Bisericutele

4 februarie 2008

Imi place sa-mi fac bisericute. Grupulete separate de prieteni, intr-o zi ma distrez cu unii, in alta cu altii. Ma simt bine cand diversific, ma simt bine cand unii stiu de o parte din mine, altii de alta. In general nu-i amestec. Daca fac o prostie intr-un grup, ramane acolo; daca un grup stie ca am luat numarul unei fete, tipa care ma place din grupul 2 nu ma-ntreaba nimic. Practic am vieti separate in fiecare grup si in cateva dintre ele chiar si prieteni buni.

Ies cu unii, merg in cluburi, ies cu altii, dansez pana dimineata, ies cu prietenele mele cele mai bune si pup, ma bucur si zambesc. Daca as avea doar un grup de prieteni (mare) am iesi o data, de 2 ori pe saptamana si chiar si-atunci ar deveni plictisitor dupa un timp.

Cu cat mai multe bisericute cu atat mai multe vieti traite.


De ce (2)

4 februarie 2008

Scriu blogul pentru ca am in cap inca o voce. O voce care vorbeste singura, care vrea sa se exprime liber dar morala mea nu o lasa. Pe blog spun lucrurile care in viata n-am tupeul sa le spun. Daca le-as spune, n-as mai avea prieteni decat cei care gandesc ca mine, n-as mai putea sa fut decat fete pentru care gura baiatului nu-i buna decat de un lucru … si desigur nu m-as mai distra la fel.

Dar adevarul e asta si pacat ca multi alti (baieti) si putine alte (fete) au aceeasi parere. Dar desigur, cum poti sa le spui colegelor de camera ca vrei sa te futi in fiecare noapte cu altu in timp ce prietenul tau e pe’acasa? Crezi ca nu te considera curva desi n-ai decat 2? un prieten si un amant?

Toti avem o alta voce in cap. O voce irationala, animalica care daca o lasam libera ne goleste de tot. Atunci suntem sfinti … pentru ca atunci nu mintim, suntem si animale … pentru ca asa gandim.

Nu ma credeti? Sa va dau un exemplu:

Clasica relatie de cuplu: baiatul cu fata de mana vara pe strada. Trece o blonda buna cu o fustita mini si cu sani mai mult decat evidenti. Baiatul clar se uita dupa ea. Durata privirii difera de la baiat la baiat dar TOTI se uita. Majoritatea tac, cativa vorbesc cu prietena despre asta si toti ascund in adancul lor un strigat: VREAU S-O FUT!

Aici e vocea mea, voce pe care nu o aud decat tastele in noptile singure din fata calculatorului cand scriu ce nu pot sa vorbesc.

Aici e vocea mea, parte din mine care nu o pot ignora, care o simt la fel de natural cum pot mirosi parfumul unei fete si care doar morala ma obliga sa o ascund, sa o fac mica de tot.

Aici e vocea mea, care in momentul in care scriu ce simt si ce cred ma elibereaza, imi da putere si realizez ca n-am gandit in zadar.


vanatoarea

3 februarie 2008

“The hunting”.

The hunter

Ador sa agat fete. Cand le combin ma simt tanar, in forma si simt ca ziua’mi va merge bine. Ma simt barbat. E un hobby in care devin mai bun pe masura ce trece timpul. La inceput mergeam la ele si le ceream numarul de telefon. Direct, fara introducere. Ma refuzau 4 din 5, motive de genul: “am prieten” “nu ti-l dau”. Iar cu cealalta in general ramaneam cu o intalnire la bord (era plictisitoare sau nu exact ce vroiam pe moment). Pe urma am excelat, intram in vorba cu ele, le conduceam 5 minute si le ceream numarul doar la urma. Alteori, cand treaba mergea bine spuneam un “sper sa ne mai intalnim” si plecam, unele fugeau dupa mine cu “nu vrei numarul?”. Dupa un an de facultate am trect pe alta combinatie. Cand merg la suc cu anumiti prieteni si vreau sa mai diversific discutia, prind o tipa din priviri si intru in vorba cu ea: “noi ne-am terminat subiectele, putem sa stam cu voi?”. La facultate, cum toata lumea e matura, succes garantat. Daca as face lucrul asta singur cred ca m-ar lua de vreun weirdo.

Am observat ca daca nu intretin o relatie cu ele, dupa un timp, nu mai vor sa iasa cu mine. Nu ma mai cunosc, nu mai tin minte cum aratam, treburi de genul. Asa ca regula e: daca nu iese cu tine dupa 3 telefoane, sterge numarul.

Vanatoarea e mai tare ca sexul! Sexul e clar: “pula’n pizda, gata fata” (BUG Mafia). In vanatoare mai ai variabile, tre sa te descurci, sa intrii intr-o discutie, sa iesi, sa faci impresie, sa te placa lumea.

In cluburi e cel mai greu sa vanezi. Toate fetele se asteapta sa se dea la ele betivi si au experiente cu asta. Problema e ca chiar acolo stii (daca nu esti beat) care tipe arata bine, care misca tare din fund si care se imbraca cum iti place. Daca castigi una de’acolo mergi la sigur. Dar daca n-aveti prieteni comuni si nu esti in stare sa faci ceva diferit (biletele, intalniri “din greseala”) ai sanse mari de esec.  PS: fetele care stau la bar fara baieti (de obicei una sau doua) sunt cele mai agatabile (mi-a zis un prieteni si ii dau dreptate).

Pe strada e un nivel mediu al vanatorii. Trebuie sa nu te dai la ele fara o introducere. Daca faci sa para ca ai intrat in vorba cu ele din greseala cu atat mai bine. Fetele lasa garda jos cand cred ca nu le urmaresti.

Prin prieteni comuni e cel mai simplu mod de agatat. Fata e sigur cu garda jos, tot ce trebuie sa faci e sa te bagi in seama cu stil. Trebuie sa vorbesc cu niste prieteni sa iesim la suc cu amicele noastre “single && hot”.

Nu-mi place messengerul. E cel mai impersonal mod de a petrece cateva ore cu cineva. Indiferent daca e amic sau prietena primele linii sunt: “sal, ce faci” si ultimele “pa”. E o discutie seaca care da impresia de socializare si din cauza asta lumea nu mai interactioneaza in viata reala. Unde sunt prietenii la care mai dormeai in liceu? Acum va intalniti pe messenger ca sa nu-i uiti, in loc sa mergi la ei si sa mai petreci o noapte acolo. Si asta cica-i maturizare!  La fel nu-mi plac siturile de networking: hi5, myspace si restul. E adevarat ca poti tine contactul cu grupul din gradinita si respectiv cu cei din scutece dar la ce bun? Daca iti sunt prieteni ai deja mai multe moduri de a-i contacta. Daca nu-ti sunt cand crezi ca o sa te intalnesti cu ei?

Nu-mi plac nici tipii care agata pe messenger. Practic pierd zile intregi si le mai pica o proasta din cand in cand.


De ce

3 februarie 2008

De mult m-am gandit sa-mi fac un blog pentru simplul fapt ca vreau sa scriu, sa nu uit … sa-mi dau seama ca am trait … si ca traiesc ;). Nu e ca sa ma laud sau sa ma rusinez, e ca sa astern pe hartie cat pot dintr-o viata.